m & c

e frig, geamurile au inghetat, crengile uscate scartaie in vant iar pustietatea ma seaca...asa gandea el..uitandu-se pe geam poate o sa o zareasca...insa nimic...ea, nu s-a mai intors!

au trecut zilele si geamurile au inceput sa se dezghete, copacii au infrunzit si raurile au incepurt sa curga...el era din ce in ce mai viu...uitase, uitarea i-a creat iluzia ca totul s-a sters...pana intr-o zi cand..

nisipul a capatat alta forma iar picatura s-a transformat in piatra...imposibilul s-a intamplat..era ea, pasind usor catre el venind zambind, dar totusi trista si schimbata...era ca un fulg topit, ca o frunza rumena...era trista, pustie, pierduta

de ce ai venit? de ce acum? de ce dupa atata timp?
- ea tacu, uitandu-se adanc in ochii lui---
raspunde-mi? de ce te-ai intors la mine? de langa mine ai plecat! nu ma mai iubeai, nu mai insemnam nimic pentru tine, de ce ai revenit?
vocea ii tremura si printre inghitituri dese si lacrimi razlete pe obraz reusi sa pronunte cateva cuvinte:
nu m-am intors!..niciodata nu am fost plecata!
el tacu si se uita la ea..incercand sa desluseaca esenta vorbelor ei...
am fost aici si ieri, sunt si azi si voi fi si maine..nu eu am lipsit ci tu!
eu?
da, tu! ai inchis ochii cand a inceput sa apara soarele si ti-ai deschis umbrela la primi stropi de ploaie, azi cand sunt numai nori ai deschis ochii si cand totul e sec ai inchis umbrela...azi ma vezi
el incremeni, in acel moment in mintea lui se amestecau toate trairile din ultimul timp, incerca sa puna cap la cap toate intamplarile toate franturile din pozele demult prafuite sa inteleaga ce facuse de fapt..atunci si-a dat seama, a gresit.
acum intelegi?
da, acum inteleg, am uitat sa mai deschid ochii
iar eu, eu i-am inchis pentru tine!

p.s totul a inceput cu o cafea... (m&c)