pls rewind...

o zi foarte blured..si la propriu si la figurat foarte confuza, foarte adormita, foarte foarte foarte... nimic concret nimic real numai himere...

dupa o asemenea zi incheiata cu o tura prin mama rasia...m-am trezit fumanad o tigara in fata parcului copilariei mele....era atat de ciudat stateam acolo si vedeam acum ce era atunci, m-au trezit la realitate luminile foarte frumos aruncate prin copaci si bradul imens din mijloc...acum parea atat de mic insa atunci... in seara aia cand a venit mama la mine si m-a luat de mana sa mergem in oraselul copiilor sa vedem bradul parea atat de imens, atunci ma gandeam daca o sa ajung vrodata la steaua din varful bradului...
ea imi spunea: daca vrei sa ajungi acolo poti dar nu-i suficient doar sa o atingi si sa cobori, important este sa ramai si tu acolo cu ea, sa fi ca ea...atunci nu intelegeam exact ec voia sa zica, in schimb asta seara amintindu-mi m-a trecut un fior de neliniste si de spaima...

iar m-am ratacit , iar e ceata iar e frig....si parca dint-o data revin iar in realitatea vizibila tuturor unde un lucru simplu ma face sa zambesc: doi tineri unul in bratele altuia dansau pe muzica lor lanaga acel brad gigantic sarutandu-se si incalzindu-se reciproc...oare mai e vreo cale de intoarcere????
nu din pacate ceasul nu merge niciodata inapoi, iar timpul ne da iluzia cateodata ca sta pe loc!!

acum vazandu-i pe altii traidu-si visul , te gandesti la tine si te vzi in postura in care ei iti traiesc tie visul la care tindei de mic, te bucuri insa pe partea cealalta te vezi atat de mic si neimportant in calea tuturor, dar maine e o noua zi totul se lumineaza si totul se misca ..poate mult prea repede...dar va fi iar ceata!

vreau sa dau timpul inapoi, mai vreau o data in fata acelui brad, mi-e dor de un suflet cald, mi-e dor de un copil cu ochelari mereu fericit!