a breath of tolisee's air....
m-am plictisit de a exista asa..am obosit sa ma cert cu mine...vreau sa-mi deschid carapacea si sa ies...
am imagini sterse ale unor persoane omniprezente pe insula mea....am umbre care ma urmaresc la tot pasul...am tot mai putin ce caut, de ce? pentru ca tocmai asta fac: caut...
" uite joseph am facut o inima din scrum...asa e si iubirea, nu dureaza o vesnicie decat daca o eliberezi, nu trebuie tinuta intr-o "scrumiera", trebuie daruita, it must be blown..so the wind can take it to the rite person"...nici asta nu o mai cred...nu mai vreau sa cred nimic, nu mai vreau sa fie nici o statuie in gradina din fata casei, nu mai vreau nici hamacul nici palmierul...nici nispul vreau doar oceanul si soarele...vreau doar linistea oceanului verde si a soarelui care nu stie sa minta...chiar vreau atat de mult???
o sa plec din londra cat mai curand, big banul a inceput numaratoarea inversa, insa el, el nu stie....ce pacat...a fost frumoasa excursia, mi-a placut londra dar parca locul meu nu-i aici, asa ca voi porni in urmatoarea aventura, nu merg in paris, m-am saturat si de el, si nici in madrid sau berlin...ma indrept catre altceva catre origini, catre vocea nisipului care ma cheama...acolo e linistea acolo e viata acolo e pacea..acolo sunt eu: tolisee!!!
p.s tolisee got sick of the world and decided to emigrate on mars...but when she woke up was morning...
p.s 1 i suddenly woke up...i should've done that while the sun was still hot....
1 comment:
si ar fi trebuit sa te trezesti candva inspre pranz...dragostea nu tine mai mult de 2 ani, iar vantul este doar o secunda
Post a Comment