In memoriam....

Fiecare zi traita e un miracol...multi au uitat asta, recunosc ca si eu ma numar printre acei multi. Prinsi zilnic in puzzle-ul problemelor, uitam de micile lucruri care ne bucura cu adevarat, cum ar fi: sunetul ploii cand atinge pamantul, un rasarit de soare, un zambet primit de la tipul din metrou in drum spre servici, mirosul cafelei de dimineata, o imbratisare din partea mamei sau o privire calda primita de la un copil in timp ce te roaga sa-i dai mingea cazuta in fata ta...lucruri simple ce ne fac sa zambim...lucruri de care uitam si lucruri pe care le regretam ulterior.
Mereu zice: "fucked up life, nu-mi ies afacerile. nu mi-au intrat banii in banca, nu mi-a semnat contractul, n-am primit prima", nu , nu si iarasi nu....o atitudine cotidiana, o atitudine ce se poarta, la moda, adoptata constient sau inconstient si afisata majoritatea timpului.

Pacat, mereu ratam ce e esential in jurul nostru, mereu ratam lectiile primite zilnic de la oameni, mereu ratam sa cunostem, sa privim dincolo, sa vedem cat de bine e sa fii aici. Ne este frica sa simtim, ne este frica sa spunem un "Te iubesc" atunci cand o simtim cu adevarat, ne este frica sa privim oamenii in ochi si sa le aratm ce simtim, ne este frica sa le spunem cat inseamna pentru noi...ne este frica pana in momentul in care ajungem sa regretam ca nu am facut asta...pana in momentul in care oamenii aceia au plecat...definitiv. Atunci plangem, ne pare rau, zicem ca a fost o lectie si ca am invatat-o si apoi ajugem sa facem aceeasi greseala iar si iar si iar. Asa e firea umana destinata esecului...destinata incapabilitatii de a isi exprima cu adevarat sentimentele de teama unui posibil esec, sau de a nu se face de ras, sau de a nu pica aiureasau pentru ca mai spera intr-un maine ...prostii, dar din pacate sunt prostii repetate la nesfarsit.

Oameni intra si ies din viata ta si putini raman langa tine, sunt oameni la care poate nici nu te astepti prima data cand ii intalnesti, sa fie acolo cand ai mai mare nevoie de ei, aceia sunt prietenii, care sunt langa tine, te ajuta, te inteleg, iti impartasesc si bucuriile si necazurile, sunt cei care incearca sa te salveze din diverse situatii insa nu mereu reusesc, nu mereu ajung la timp....poate pentru ca nu-i lasi, sau poate pentru ca..nu au cum, desi vor, deja nu mai sta asta in puterea lor.

Toti avem o destinatie finala catre care ne indreptam in fiecare zi, cu fiecare pas facut in viitor ne apropiem cat mai mult de sfarsit, nimeni nu poate schimba cand vom ajunge acolo, nimeni nu-i poate nega existenta insa noi ne putem schimba drumul, destinatia e stabilita deja, noi insa avem puterea sa ne schimbam drumul, sa ajungem acolo altfel, sa ajungem acolo privind in urma cu un zabmet razlet pe fata simtindu-ne impacati si fiind fara regrete....pare imposibil? Nu, nu este, e doar un pic mai greu, dar nu este imposibil...e o provocare, una care merita acceptata!

In final...doar atat: nu stii cand ajungi la destinatia ta...insa pana atunci, make it count....uita-te in jurul tau si fii fericit ca ai mai asistat la un miracol, la o zi traita langa oamenii la care tii, oamenii ce sunt mereu langa tine, oamenii care te iubesc...oamenii care merita!

p.s If i only had a "premonition "..but i didn't, u can't change the end of the play...it ends the same whatever u will do...
p.s 2 maybe for him, ended too fast, he got to his destination way too early
p.s 3 fara clipe oprite de data asta...pt el clipele s-au oprit definitiv....