Sambata 11 august 2007
In 2 minute suntem la tine, sa cobori…ok gata am inteles aici sunt – “doamne cate bagaje, hai sa le inghesuim in Reny…off gata hai da-I drumu! Cum stati? Eh…mai conteaza ca in borcanul cu maraturi..da ii fain..ne asteapta Apusenii hai…
Red bull – care mi-a iesit si pe nas ulterior…( deci in viitor fara red bull) apoi…hai ca acum am ieist din Bucuresti finaly YES …hit the road…acelasi drum ca acu o saptanmana pana la caiulata de acolo schimbam, directia Petrosani – vaporasul plin – oprire golire…plecare – “stai tu in fata”- “mai usor Yellow Kid cu serpentinele alea” – “ai auzit de vertij?” da, dar nu ai tu asa ceva , ai nevoie doar de locul din fata – “sau de volan”!
Frumoase cheile…apoi Petrosaniul, o tura si prin centru si hai catre Deva…dar cu destinatia Alba - noroc cu Watsonul nostru care din 10 in 10 minute era: “prepare to turn left in 800 meters – prepare to turn left in 300 meters – prepare to turn next left – prepare to reach via point – prepare to reach ur destination” – si pe acest ritm continuam catre old road: Alba – Teius – Turda – Cluj – si deja our second home Racatele ( uite aici am stat noi saptamana trecuta – “asa si?” – off..las ca fu marfa…”si numai daca stiam pe atunci cat de bine fu ca am ajuns acolo cu o saptamana inainte”) .
Hai tot inaite, gata cu asfaltul incepe drumul de Padis..si acum ce facem..pai ia-te dupa dacia aia…moama cu cat ii da frate..hai pe acolo dupa el si acum? Stanga sau dreapta? DREAPTA!!! ( un singur raspuns care a schimbat cursul calatoriei inca din prima seara) Adreanalina? Ohoo si inca cata…urcam si urcam si iar urcam nimic, fara masini, fara oameni nici macar ai padurii …rum rupt shit coboram, ce facem? Ce sa facem ne chinuim sa intoarcem! Bagajele jos…si hai 2 in fata stanga dreapta si unu si inca unul din fat ape spate si sa incepem!
Cu cateva manevre mai reusite..decat cea care il trimitea direct in rapa apoi hai suntem back on track. Back to Rachitele: suntem pierduti prin padure ne primiti la dvs in seara asta? “Sunt fetele noastre de le Bucuresti, hai veniti incoace”. Am ajuns , iar camera cu mansarda ( my all time obsession) alta companie de data asta..si back to sleep ready for the next day!
Duminica 12 august 2007
Back on track…prea multe confuzii, Ioana din Padis care era in Arieseni de fapt…”cautam o vila Ioana, dupa o localitate Lunca stiti unde e?”…pe principiul asta merem mai departe..poze la micul lac…si tot inainte – ajungem il cunoastem pen ea Remus , echiparea, papam si hai sa ne plimbam prin oras, merem la malul din arieseni! Poze cu biserica si hai inapoi ca vreau sa stau in balansoar sa ma uit la stele - stinge lantern si hai sa ne oprim aici sa ne uitam la stekle pana vin ei!
Sunt superbe – a mai cazut una uite una si acolo…hmmm cate dorinte am sa-mi pun! Am stat in balansoar, palinca, stelele….frumos…I couldn’t ask for more…sau poate…
Luni 13 august 2007
Cu schema data de nea Remus in dinti cu pelerinele de ploaie pe noi am purces catre Vartop, marele ghetar…inexistent delatfel dar merita pestera….am urcat ne-am oprit la padurar am cerut cheia si Tanti a venit cu noi…radacini , stanci, iarba, urzici toate ude…(it was only the beginning) si asa ajunseram la Vartop, noi si inca un grup de speologi sinter care unul blond :P si niste pretenari vecii nostril de la cabana aka penibilii cu umbrela pe munte!
Am ajuns si la Vartop, lanterna ok..si hit the cave now…poze cat se putea : “aveti grija la cap, shit pe aici se aluneca, fuck mi-am built genunchiul..damm cad , ai grija la aparat, hai sa fac o poza si cu reportera noastra, ai grija ca-I apa adanca acolo..damm u didn’t miss it , e prea stramt n-ai loc si cu rucsacul…. – si in acest ritm vizitaram (exploraram ) si Vartopul…acum hai sa coboram. “Spre masina o puteti lua si pe acolo, e o scurtatura (bulshiat)…dar fu ok iesiram la Coiba mare impreuma cu penibili cu umbrela, care au cedat psihic si au zis ca la Coiba nu se mai baga.
Intraram , hainele pe stanca si rucsacii de data asta si hmmm n-are cum sa fie doar atat..uite o gaura hai…intre Yellow kid…pana la genunchi in apa dar : “bei e super tare aici, stau in picioare , hai intrati"…si ne bagaram! Seamana cu un barlog de urs…hmmm nice hai sa iesim…ba nu hai ca mai avem de vazut…exploraram si coiba mare si iesim.
O tig ca o cerea plamanu si Yellooiw kid si Marinu’ erau in talente sa se catare pe stanca, lucky me ca pt moment am fost mai inceata si am asteptat sa ajunga ei sus ( adica imposibilul) dupa cateva palpitatii si picioare tremurande…au reusit sa coboare…gata cu Coiba mare…hai la Izbuc acum.
“Nu puteti trece ca e apa foarte mare! “sau poate da….ajungem vedem…deci, nu nu putem trece…aici a murit si polonezu ala de care zicea nea Remus..a da…deci nu, mai bine we go back!
Inapoi la balansoar si apoi…papa bun si finally the bed…incepeam sa-i simt lipsa din ce in ce mai des!
Marti 14 august 2007
Trezirea dimineata devreme…off I hate waking up in the morning – and yes u were rite cel mai greu drum e ala din pat pana la baie, in the morning - dar am reusit sa-l depasesc si hai azi avem drum lung, Cetatile ponorului…prin Padis, pe jos din Arieseni ( pe “scurtaturile” lu nea Remus ) si hai tot inainte, il lasam pe Reny acolo unde nu mai putea sa urce si am dat drumu la picioare…stana de oi, ciobani care vindeau branza si lapte - poate cand ne intoarcem multumim – caini care alergam dupa noi – “da mi-e frica, e ceva ce nu pot controla asa ca spare me wid that”- apoi catre padis…urcam mai si coboram din cand in cand – poze la tiganii care ne-au indrumat si ajungem in padis.
O placinta buna la baba care cheama ploaia – “sigur nu vreti sa intrati ca e innorat o sa inceapa ploaia , credeti-ma; nu , nu e nevoie stati linistita”si apoi potopul, am dat buzna peste ea si asta fu, mancaram o placinta deliciosen si back on track ca mai avem!
Coboram la greu prin padure…oameni rataciti, indrumam, merem mai departe, pietre ude alunecam, ne ridicam si tot inainte…a venit all mighty the river. Eu incalec busteanul si trag de maini tot inainte ajung pe celalalt mal….dar nu Yellow kid , era la concursul de oina cu rucsacul meu: " Canao prinde-l" ….si arunca…logic ea il scapa si apoi…se uita..se duce il ia apa; “prinde-l opreste-l common dudes..Marinu inspirat si cu the magic stick manages to stop my backpack…era plin de apa si el si tot ce era in el inclusiv my Siemens..care rezista la tot…sau poate nu chiar la tot! Ata ete…strang in punga, leg cu fularu si cu punga in spate tot inainte catre cetati.
Iesim dincolo de bariera…si iar coborare, radacini stanci, crengi, acrobatii cu copacii pe acolo si cu “lejeritate”ajunseram la cetati…acu incepe distractia: “tineti-va de coarda si coborati, dar nu puteti intra in pestera ca e apa mare”…nu-i bai merem pana unde se poate si asa coboram!
Coarda cu trei cinci 0-D-ul in spate si coboram – " ai grija ca aluneca – nu zau?" Prima parte e ok si acum the tough one…cobor si lanturi alunec genunghi sunt praf dar “micuztu” e safe – ai mai mare grija de ala ca de tine – da logic…. It’s my treasure now…si finally suntem la pestera – da deci azi nu e our day…nu pute trece, shit e apa prea mare – las ca ne intoarcem acum hai inapoi!
Iar urcam , drum back, am ajuns la corturi, isi gaseste he’s old car poze si apoi : “luati-o pe scurtatura pana in Padis ajungeti acolo in 45 minute!" Bun, insa aia nu ne-au zis in cat timp facem alea 45 de minute! :D si asa urcam iar..pana ajunseram noi sus baietii se si bronzasera si hai iar trupa intreaga gonim catre Padis ca ne prinde noaptea.
Iar placinte la baba si hai inapoi, curcubeul (asta e un semn)…poze cu “cauciucul la gratar al tiganilor”si dealuri de urcat iar..cainii de la stana de ocolit si inca un pic si ajungem…cu un mers de robot am ajuns la Reny. “O sa-i pup farurile lu Reny cand ajung” ei bine…nu le-am pupat dare eram back on track…pe lumina cu bocanci in picioare si cu picioarele in punga in drum spre nea Remus.
Oprire de alimentare cu merinde la mall-ul din Arieseni si inapoi la cabana.
In pat iar..dupa such a day..si pe fond de chaupen usor adorm….visand…nu mai conteaza ce, asta ramane pt mine!
Miercuri 15 august 2007
O zi mai light azi pentru noi…lanterna , blugii si bocancii murdari in sac si hai la alta pestera, de data asta merem la aia a Ursilor. Ajungem si " esti nebun astia au bar aici" …mann si se deschide termopanul si intram in pestera! Poze peste poze…nenea in maieu de plasa cu slapi si USA on his back…frumoasa pestera pacat ca e atat de populata!
“Donsoara aveti permis de fotografiere? Da, dar dvs vreun drept sa mi-l cereti! Da, sunt din staful pesterii! Atunci aratati-mi legitimatia! Pai, …! Bine hai aici e permisul…legitimatia o lasam pe mai tarziu ca pierd un cadru care-mi place! "
Terminam cu pestera hai in muzeul etnografic, poze faine si aici… si gaste printre masini si hai inapoi la cabana! Gratar care a durat cateva ore bune – Forza steaua – mesaje cu un scorpion tipic.. – si somn la greu !
Joi 16 august 2007
Ne schimbam locatia – PADIS – plcare cu noaptea in cap spre nefericirea unora – ajungem luam o casuta numai a noastra – si apoi hai sa ne tiram! “eu raman sa dorm”…okei noi plecam…si plecati furam!
Cai , oi, masina lui din nou si urcam catre Cetatile Radesei…trecem de moldovenii guralivi…lanturi again, exploram pesteri din nou…old habits die hard si de data asta ma catar prima…big mistake! “aluneca e muschi ud cu namol…deci I must go down”…a durat ceva dar am reusit, I am back on my feet again and ready to leave!
Merem,ne taram, iesim din cetati si hai pe chei…hai pe sus prin padure…merem busteni, Yelow kid salvat de Marinu…ajungem la Belvedere “ma simt ca pe Everest…cu cateva grade mai mult poate si cativa metri mai jos” si coborarea rapei…aproape dadura, inca o pestera , mai degraba un hau…si hai jos pe chei!
O luam pe rau! S-a hotarat..si astfel o ia Marinu inainte! "Yellow kid, eu n-o iau prin rau e prea rece Somesu asta cald…si u know…I just can’t" …okei urcam! Marinu se intoarcem ud pana la gat…bad choice asta cu rau…scotand fum pe nari trece pe langa noi si o ia mai departe…S-a decis me and the Yellow kid prin rapa , Marinu ca oamenii normali pe unde venisem!
Si urcam incercand sa iesim la carare sau macar la marcaj, insecte infecte, tricky soil , stanci, multe urzici si ditamai panta: “hai ca poti mai avem putin!”…"I fucking know that…dar ma omoara insectele”
Scapata de reumatism pe viata la cate urzici am colectat…ajungem finaly la marcaj….apa se fini facem plinu din rau si inapoi catre cetati! Escaladam din nou, de data asta even worse…fara lantern pe bezna, instinct, bafta si iesim la lanturile din lumina. Un fluierat in spate, Marinu dupa noi si gasca reintregita!
In pas alert catre “casuta noastra”- abia astept sa ajungem..patul de sus ma asteapta! :D
Ajungem in Padis, Canao se plimba pe acolo…boileru' e gata si un dus bine meritat, o bere cumparata cu bocancii murdari si sireturile dezlegate ..si …" hai Yellow kid sa ne uitam la stele!"
“Auzi, daca simti ceva si in realitate nu se regaseste neaparat ceea ce simti, dar tu stii ca ceea ce simti e adevarat, intr-adevar asa e? - fiecare are perceptia lui asupra realitati, nu inteleg ce vrei sa zici, suntem subiectivi asta e clar! - Nu era asta my point idea e ca ceea ce simt se afla in spatele realitati care e doar un fake..pot oare sa simt ceva ce aparent apare k o negare a sentimentelor mele si care totusi isi regaseste implinirea cand masca realitatii coboara? Dammm Crisone ..let’s just look at the stars!..Ok, vezi ce vad si eu? Ce? E un trifoi cu patru foi…! Hmmm…da, ce ciudat…e chiar misto! Si uite..ce-i aia, o stea cazatoare? E avion, ba nu, e satelit..nu clipeste..si cade dar incet…dam s-a stins…super..cred ca era o stea mergatoare! :D"
Urcand ultimele trepte pe ziua de azi sa ajung in my bed de acolo…I recall a good nite..and shut my eyes..a dream is knocking at the gates of my brain…”check ur blog”- foarte straniu, apoi un accident…si apoi cand m-am trezit era dimineata!
Vineri 19 august 2007
Ultima zi de plimbareala cu pejosu…de data asta, Marinu a ales plaja si astfel eu cu Yeloow kid si Canao…tried the hardest day from this wik. Cetatile ponorului – Balcoanele si Cheile Galbene!
Ne alimentam cu placinta de la baba…care o amanam pt diseara la intoarcere…si tot inainte…taking a short cut …suntem iar la bariera, again cetatile…azi parca pare mai usor..si inca un genunchi zdrobit de stanca pt a salva aparatul. Azi a scazut apa intram in pestera…intram..e blocat, iesim…o luam pe la balcoane urcam panta inclinata la 85 de grade si apoi ajungem ..teren plat, busteanu de popas, tigara, biscuiti maya si apa de rau hai mai departe…cheile ne asteapta!
Cu putin mai mult efort ajungem si pe chei…si spre deosebire de alea ale somesului..unde se trecea prin apa fara alte variante aici aveam de ales intre apa la greu sau lanturi pe stanci! Canao a ales prima varianta, eu si Yellow kid am inceput sa ne cataram,….apoi sa ne tinem echilibrul, sa punem bocanci uzi pe stancile si mai ude…am reusit!
Pamant, again trecere prin stanca, tunele, iar pestera intram sa exploram, poze…mana spleshuita de un colt de stanca…perfect pt a ma tine de lanturi apoi…but we finally made it!
Facuram cheile…si am ajuns la drum, great! “sageata catre padis arata in sus de aici sunt 3 ore juma deci o sa ne prinda noaptea hai sa-i dam bataie” usor de zis, distrusi dupa un asemenea traseu, cu genunchii buliti, rupti de foame, cu mana paradita…da-i si urca prin padure fugind de noapte…cateva secunde de inconstienta in care mi-a dat seama ca nu trebuia sa zaci mai mult de cateva minute ca sa fi devorat de insecte pana sa ajunga ursul la tine…
Regrete printre multe altele ,erau ca n-am ajuns inca in seyschelles…si ca… - si astfel m-am ridicat si hai catre padis! Cu pofta de o ciorba calda si de placinta lu baba in gat am inaintat, intalniram si pe alti k noi, ne-au ghidat ajungem repede la camping, alegem drumu de 7 km pana in Padis si “aprinde lanterna si hai tine-te dupa noi, lasa mesajele ca ii scrii cand ajungem”…cam disperati pretenarii mei la faza aia…but I was enjoying the road, noapte, pustiu, padure si cel mai important se vedeau stelele atat de clar si de frumos….dam de corturi, focuri, rascrucea cu caii si…padis!
Dus, " ciorba n-au" …vizavii la taraf Tv serversc mici, dar tre sa asteptam sa “ameteasca” un pic focul! Vin micii – “palica aveti”? doar stalinskaya – hmmm bine aduceti—mi din aia..auzi tu sunt in ardeal si astia n-au sa-mi dea palinca”
Cu burta plina, si picioarele terminate…in drum spre cabana…un mic popas sub stele cu melodia saptamanii in urechi gandindu-ma la…
Ultima zi, plecam…luam alta ruta, facem un ocol, cautam unde sa mancam in Cluj – o pizza faina…pt alti mancare care cazu greu pe parcurs…si intre telefoane disperate de hai odata, ca maine dimineata tre sa pleci iara….am gonit care bucuresti! M-am trezit in fata blocului…unde trebuia sa urc pentru a pleca de data asta in cealalta parte a tarii peste 3 ore!
P.s 1 fu fain…thanks bro, marinu and all the gang
p.s 2 aventura la maxim…genunchi rupti ,maini distruse, somn putin, poze multe si ..great time la greu!
p.s 3 " atentie mozol alert!"
p.s 4 in don’t need nothing at all but somebody to love, somebody to own, somebody that I can feel in my blood/ somebody to hold, somebody to own, somebody that makes me feel I am in love…sub stelele mergatoare in forma de trifoi cu 4 foi din padis....
In 2 minute suntem la tine, sa cobori…ok gata am inteles aici sunt – “doamne cate bagaje, hai sa le inghesuim in Reny…off gata hai da-I drumu! Cum stati? Eh…mai conteaza ca in borcanul cu maraturi..da ii fain..ne asteapta Apusenii hai…
Red bull – care mi-a iesit si pe nas ulterior…( deci in viitor fara red bull) apoi…hai ca acum am ieist din Bucuresti finaly YES …hit the road…acelasi drum ca acu o saptanmana pana la caiulata de acolo schimbam, directia Petrosani – vaporasul plin – oprire golire…plecare – “stai tu in fata”- “mai usor Yellow Kid cu serpentinele alea” – “ai auzit de vertij?” da, dar nu ai tu asa ceva , ai nevoie doar de locul din fata – “sau de volan”!
Frumoase cheile…apoi Petrosaniul, o tura si prin centru si hai catre Deva…dar cu destinatia Alba - noroc cu Watsonul nostru care din 10 in 10 minute era: “prepare to turn left in 800 meters – prepare to turn left in 300 meters – prepare to turn next left – prepare to reach via point – prepare to reach ur destination” – si pe acest ritm continuam catre old road: Alba – Teius – Turda – Cluj – si deja our second home Racatele ( uite aici am stat noi saptamana trecuta – “asa si?” – off..las ca fu marfa…”si numai daca stiam pe atunci cat de bine fu ca am ajuns acolo cu o saptamana inainte”) .
Hai tot inaite, gata cu asfaltul incepe drumul de Padis..si acum ce facem..pai ia-te dupa dacia aia…moama cu cat ii da frate..hai pe acolo dupa el si acum? Stanga sau dreapta? DREAPTA!!! ( un singur raspuns care a schimbat cursul calatoriei inca din prima seara) Adreanalina? Ohoo si inca cata…urcam si urcam si iar urcam nimic, fara masini, fara oameni nici macar ai padurii …rum rupt shit coboram, ce facem? Ce sa facem ne chinuim sa intoarcem! Bagajele jos…si hai 2 in fata stanga dreapta si unu si inca unul din fat ape spate si sa incepem!
Cu cateva manevre mai reusite..decat cea care il trimitea direct in rapa apoi hai suntem back on track. Back to Rachitele: suntem pierduti prin padure ne primiti la dvs in seara asta? “Sunt fetele noastre de le Bucuresti, hai veniti incoace”. Am ajuns , iar camera cu mansarda ( my all time obsession) alta companie de data asta..si back to sleep ready for the next day!
Duminica 12 august 2007
Back on track…prea multe confuzii, Ioana din Padis care era in Arieseni de fapt…”cautam o vila Ioana, dupa o localitate Lunca stiti unde e?”…pe principiul asta merem mai departe..poze la micul lac…si tot inainte – ajungem il cunoastem pen ea Remus , echiparea, papam si hai sa ne plimbam prin oras, merem la malul din arieseni! Poze cu biserica si hai inapoi ca vreau sa stau in balansoar sa ma uit la stele - stinge lantern si hai sa ne oprim aici sa ne uitam la stekle pana vin ei!
Sunt superbe – a mai cazut una uite una si acolo…hmmm cate dorinte am sa-mi pun! Am stat in balansoar, palinca, stelele….frumos…I couldn’t ask for more…sau poate…
Luni 13 august 2007
Cu schema data de nea Remus in dinti cu pelerinele de ploaie pe noi am purces catre Vartop, marele ghetar…inexistent delatfel dar merita pestera….am urcat ne-am oprit la padurar am cerut cheia si Tanti a venit cu noi…radacini , stanci, iarba, urzici toate ude…(it was only the beginning) si asa ajunseram la Vartop, noi si inca un grup de speologi sinter care unul blond :P si niste pretenari vecii nostril de la cabana aka penibilii cu umbrela pe munte!
Am ajuns si la Vartop, lanterna ok..si hit the cave now…poze cat se putea : “aveti grija la cap, shit pe aici se aluneca, fuck mi-am built genunchiul..damm cad , ai grija la aparat, hai sa fac o poza si cu reportera noastra, ai grija ca-I apa adanca acolo..damm u didn’t miss it , e prea stramt n-ai loc si cu rucsacul…. – si in acest ritm vizitaram (exploraram ) si Vartopul…acum hai sa coboram. “Spre masina o puteti lua si pe acolo, e o scurtatura (bulshiat)…dar fu ok iesiram la Coiba mare impreuma cu penibili cu umbrela, care au cedat psihic si au zis ca la Coiba nu se mai baga.
Intraram , hainele pe stanca si rucsacii de data asta si hmmm n-are cum sa fie doar atat..uite o gaura hai…intre Yellow kid…pana la genunchi in apa dar : “bei e super tare aici, stau in picioare , hai intrati"…si ne bagaram! Seamana cu un barlog de urs…hmmm nice hai sa iesim…ba nu hai ca mai avem de vazut…exploraram si coiba mare si iesim.
O tig ca o cerea plamanu si Yellooiw kid si Marinu’ erau in talente sa se catare pe stanca, lucky me ca pt moment am fost mai inceata si am asteptat sa ajunga ei sus ( adica imposibilul) dupa cateva palpitatii si picioare tremurande…au reusit sa coboare…gata cu Coiba mare…hai la Izbuc acum.
“Nu puteti trece ca e apa foarte mare! “sau poate da….ajungem vedem…deci, nu nu putem trece…aici a murit si polonezu ala de care zicea nea Remus..a da…deci nu, mai bine we go back!
Inapoi la balansoar si apoi…papa bun si finally the bed…incepeam sa-i simt lipsa din ce in ce mai des!
Marti 14 august 2007
Trezirea dimineata devreme…off I hate waking up in the morning – and yes u were rite cel mai greu drum e ala din pat pana la baie, in the morning - dar am reusit sa-l depasesc si hai azi avem drum lung, Cetatile ponorului…prin Padis, pe jos din Arieseni ( pe “scurtaturile” lu nea Remus ) si hai tot inainte, il lasam pe Reny acolo unde nu mai putea sa urce si am dat drumu la picioare…stana de oi, ciobani care vindeau branza si lapte - poate cand ne intoarcem multumim – caini care alergam dupa noi – “da mi-e frica, e ceva ce nu pot controla asa ca spare me wid that”- apoi catre padis…urcam mai si coboram din cand in cand – poze la tiganii care ne-au indrumat si ajungem in padis.
O placinta buna la baba care cheama ploaia – “sigur nu vreti sa intrati ca e innorat o sa inceapa ploaia , credeti-ma; nu , nu e nevoie stati linistita”si apoi potopul, am dat buzna peste ea si asta fu, mancaram o placinta deliciosen si back on track ca mai avem!
Coboram la greu prin padure…oameni rataciti, indrumam, merem mai departe, pietre ude alunecam, ne ridicam si tot inainte…a venit all mighty the river. Eu incalec busteanul si trag de maini tot inainte ajung pe celalalt mal….dar nu Yellow kid , era la concursul de oina cu rucsacul meu: " Canao prinde-l" ….si arunca…logic ea il scapa si apoi…se uita..se duce il ia apa; “prinde-l opreste-l common dudes..Marinu inspirat si cu the magic stick manages to stop my backpack…era plin de apa si el si tot ce era in el inclusiv my Siemens..care rezista la tot…sau poate nu chiar la tot! Ata ete…strang in punga, leg cu fularu si cu punga in spate tot inainte catre cetati.
Iesim dincolo de bariera…si iar coborare, radacini stanci, crengi, acrobatii cu copacii pe acolo si cu “lejeritate”ajunseram la cetati…acu incepe distractia: “tineti-va de coarda si coborati, dar nu puteti intra in pestera ca e apa mare”…nu-i bai merem pana unde se poate si asa coboram!
Coarda cu trei cinci 0-D-ul in spate si coboram – " ai grija ca aluneca – nu zau?" Prima parte e ok si acum the tough one…cobor si lanturi alunec genunghi sunt praf dar “micuztu” e safe – ai mai mare grija de ala ca de tine – da logic…. It’s my treasure now…si finally suntem la pestera – da deci azi nu e our day…nu pute trece, shit e apa prea mare – las ca ne intoarcem acum hai inapoi!
Iar urcam , drum back, am ajuns la corturi, isi gaseste he’s old car poze si apoi : “luati-o pe scurtatura pana in Padis ajungeti acolo in 45 minute!" Bun, insa aia nu ne-au zis in cat timp facem alea 45 de minute! :D si asa urcam iar..pana ajunseram noi sus baietii se si bronzasera si hai iar trupa intreaga gonim catre Padis ca ne prinde noaptea.
Iar placinte la baba si hai inapoi, curcubeul (asta e un semn)…poze cu “cauciucul la gratar al tiganilor”si dealuri de urcat iar..cainii de la stana de ocolit si inca un pic si ajungem…cu un mers de robot am ajuns la Reny. “O sa-i pup farurile lu Reny cand ajung” ei bine…nu le-am pupat dare eram back on track…pe lumina cu bocanci in picioare si cu picioarele in punga in drum spre nea Remus.
Oprire de alimentare cu merinde la mall-ul din Arieseni si inapoi la cabana.
In pat iar..dupa such a day..si pe fond de chaupen usor adorm….visand…nu mai conteaza ce, asta ramane pt mine!
Miercuri 15 august 2007
O zi mai light azi pentru noi…lanterna , blugii si bocancii murdari in sac si hai la alta pestera, de data asta merem la aia a Ursilor. Ajungem si " esti nebun astia au bar aici" …mann si se deschide termopanul si intram in pestera! Poze peste poze…nenea in maieu de plasa cu slapi si USA on his back…frumoasa pestera pacat ca e atat de populata!
“Donsoara aveti permis de fotografiere? Da, dar dvs vreun drept sa mi-l cereti! Da, sunt din staful pesterii! Atunci aratati-mi legitimatia! Pai, …! Bine hai aici e permisul…legitimatia o lasam pe mai tarziu ca pierd un cadru care-mi place! "
Terminam cu pestera hai in muzeul etnografic, poze faine si aici… si gaste printre masini si hai inapoi la cabana! Gratar care a durat cateva ore bune – Forza steaua – mesaje cu un scorpion tipic.. – si somn la greu !
Joi 16 august 2007
Ne schimbam locatia – PADIS – plcare cu noaptea in cap spre nefericirea unora – ajungem luam o casuta numai a noastra – si apoi hai sa ne tiram! “eu raman sa dorm”…okei noi plecam…si plecati furam!
Cai , oi, masina lui din nou si urcam catre Cetatile Radesei…trecem de moldovenii guralivi…lanturi again, exploram pesteri din nou…old habits die hard si de data asta ma catar prima…big mistake! “aluneca e muschi ud cu namol…deci I must go down”…a durat ceva dar am reusit, I am back on my feet again and ready to leave!
Merem,ne taram, iesim din cetati si hai pe chei…hai pe sus prin padure…merem busteni, Yelow kid salvat de Marinu…ajungem la Belvedere “ma simt ca pe Everest…cu cateva grade mai mult poate si cativa metri mai jos” si coborarea rapei…aproape dadura, inca o pestera , mai degraba un hau…si hai jos pe chei!
O luam pe rau! S-a hotarat..si astfel o ia Marinu inainte! "Yellow kid, eu n-o iau prin rau e prea rece Somesu asta cald…si u know…I just can’t" …okei urcam! Marinu se intoarcem ud pana la gat…bad choice asta cu rau…scotand fum pe nari trece pe langa noi si o ia mai departe…S-a decis me and the Yellow kid prin rapa , Marinu ca oamenii normali pe unde venisem!
Si urcam incercand sa iesim la carare sau macar la marcaj, insecte infecte, tricky soil , stanci, multe urzici si ditamai panta: “hai ca poti mai avem putin!”…"I fucking know that…dar ma omoara insectele”
Scapata de reumatism pe viata la cate urzici am colectat…ajungem finaly la marcaj….apa se fini facem plinu din rau si inapoi catre cetati! Escaladam din nou, de data asta even worse…fara lantern pe bezna, instinct, bafta si iesim la lanturile din lumina. Un fluierat in spate, Marinu dupa noi si gasca reintregita!
In pas alert catre “casuta noastra”- abia astept sa ajungem..patul de sus ma asteapta! :D
Ajungem in Padis, Canao se plimba pe acolo…boileru' e gata si un dus bine meritat, o bere cumparata cu bocancii murdari si sireturile dezlegate ..si …" hai Yellow kid sa ne uitam la stele!"
“Auzi, daca simti ceva si in realitate nu se regaseste neaparat ceea ce simti, dar tu stii ca ceea ce simti e adevarat, intr-adevar asa e? - fiecare are perceptia lui asupra realitati, nu inteleg ce vrei sa zici, suntem subiectivi asta e clar! - Nu era asta my point idea e ca ceea ce simt se afla in spatele realitati care e doar un fake..pot oare sa simt ceva ce aparent apare k o negare a sentimentelor mele si care totusi isi regaseste implinirea cand masca realitatii coboara? Dammm Crisone ..let’s just look at the stars!..Ok, vezi ce vad si eu? Ce? E un trifoi cu patru foi…! Hmmm…da, ce ciudat…e chiar misto! Si uite..ce-i aia, o stea cazatoare? E avion, ba nu, e satelit..nu clipeste..si cade dar incet…dam s-a stins…super..cred ca era o stea mergatoare! :D"
Urcand ultimele trepte pe ziua de azi sa ajung in my bed de acolo…I recall a good nite..and shut my eyes..a dream is knocking at the gates of my brain…”check ur blog”- foarte straniu, apoi un accident…si apoi cand m-am trezit era dimineata!
Vineri 19 august 2007
Ultima zi de plimbareala cu pejosu…de data asta, Marinu a ales plaja si astfel eu cu Yeloow kid si Canao…tried the hardest day from this wik. Cetatile ponorului – Balcoanele si Cheile Galbene!
Ne alimentam cu placinta de la baba…care o amanam pt diseara la intoarcere…si tot inainte…taking a short cut …suntem iar la bariera, again cetatile…azi parca pare mai usor..si inca un genunchi zdrobit de stanca pt a salva aparatul. Azi a scazut apa intram in pestera…intram..e blocat, iesim…o luam pe la balcoane urcam panta inclinata la 85 de grade si apoi ajungem ..teren plat, busteanu de popas, tigara, biscuiti maya si apa de rau hai mai departe…cheile ne asteapta!
Cu putin mai mult efort ajungem si pe chei…si spre deosebire de alea ale somesului..unde se trecea prin apa fara alte variante aici aveam de ales intre apa la greu sau lanturi pe stanci! Canao a ales prima varianta, eu si Yellow kid am inceput sa ne cataram,….apoi sa ne tinem echilibrul, sa punem bocanci uzi pe stancile si mai ude…am reusit!
Pamant, again trecere prin stanca, tunele, iar pestera intram sa exploram, poze…mana spleshuita de un colt de stanca…perfect pt a ma tine de lanturi apoi…but we finally made it!
Facuram cheile…si am ajuns la drum, great! “sageata catre padis arata in sus de aici sunt 3 ore juma deci o sa ne prinda noaptea hai sa-i dam bataie” usor de zis, distrusi dupa un asemenea traseu, cu genunchii buliti, rupti de foame, cu mana paradita…da-i si urca prin padure fugind de noapte…cateva secunde de inconstienta in care mi-a dat seama ca nu trebuia sa zaci mai mult de cateva minute ca sa fi devorat de insecte pana sa ajunga ursul la tine…
Regrete printre multe altele ,erau ca n-am ajuns inca in seyschelles…si ca… - si astfel m-am ridicat si hai catre padis! Cu pofta de o ciorba calda si de placinta lu baba in gat am inaintat, intalniram si pe alti k noi, ne-au ghidat ajungem repede la camping, alegem drumu de 7 km pana in Padis si “aprinde lanterna si hai tine-te dupa noi, lasa mesajele ca ii scrii cand ajungem”…cam disperati pretenarii mei la faza aia…but I was enjoying the road, noapte, pustiu, padure si cel mai important se vedeau stelele atat de clar si de frumos….dam de corturi, focuri, rascrucea cu caii si…padis!
Dus, " ciorba n-au" …vizavii la taraf Tv serversc mici, dar tre sa asteptam sa “ameteasca” un pic focul! Vin micii – “palica aveti”? doar stalinskaya – hmmm bine aduceti—mi din aia..auzi tu sunt in ardeal si astia n-au sa-mi dea palinca”
Cu burta plina, si picioarele terminate…in drum spre cabana…un mic popas sub stele cu melodia saptamanii in urechi gandindu-ma la…
Ultima zi, plecam…luam alta ruta, facem un ocol, cautam unde sa mancam in Cluj – o pizza faina…pt alti mancare care cazu greu pe parcurs…si intre telefoane disperate de hai odata, ca maine dimineata tre sa pleci iara….am gonit care bucuresti! M-am trezit in fata blocului…unde trebuia sa urc pentru a pleca de data asta in cealalta parte a tarii peste 3 ore!
P.s 1 fu fain…thanks bro, marinu and all the gang
p.s 2 aventura la maxim…genunchi rupti ,maini distruse, somn putin, poze multe si ..great time la greu!
p.s 3 " atentie mozol alert!"
p.s 4 in don’t need nothing at all but somebody to love, somebody to own, somebody that I can feel in my blood/ somebody to hold, somebody to own, somebody that makes me feel I am in love…sub stelele mergatoare in forma de trifoi cu 4 foi din padis....
4 comments:
Totul e realtiv. Ce tie iti pare real, adevarat ... altora li se pare o iluzie, ce e pt altzii un vis, pt tine e realitate, dar ce simti ... asta nu are cum sa nu fie. Daca tu simti ceva pt el, atunci ... asa e; ce am invatzat in 4 ani de fac de profil e ca mintea nu ne da raspunsuri, pune doar intrebari, sufletul ... ne spune exact ce simtim pt altzii. Daca simti in suflet ceva, atunci, asa e ... ma bucur ca ti-a placut si nu uita, la iarna va invatz sa schiatzi
acel "el" este si el relativ...e vorba de feeling in general..si nu uit , te tin minte cu schiatul ! thnks Bro'
Bai Galbenel, iar ai inhalat frate si ai inceput sa vorbesti din carti? Lasa-ne cu figurile (de stil), stim ca vrei sa justifici aia 4 ani dar...pe blogu lu' Crisu'...chiar asa :p Hai ca ne auzim cand iti revii.
P.S. Nu ma uita cu cablul de la iPod
Nu te-am uitat ... il am aici langa mine (cablu) si ... bey galbenel2, nu sti tu d'astea ma, oricum ... f tare comentariu. vezi ce faci cu evenimentul ala, he he.
Post a Comment