timp...

timpul....element ciudat singurul lucru de care ne impiedicam zilnic...
e trist...cand pui un pic pe pause si stai sa te uiti in jur si iti dai seama cum fiecare zi care trece lasa in urma un om tot mai greu de recunscut.
stau si ma gandesc ca valoarea lucrurilor care ni se intampla, a oamenilor pe care ii intalnim, a ceea ce facem e data de timp. noi suntem azi ceva si peste un anumit timp altceva....dam vina pe experientele care le-am avut...din cauza lor ne-am schimbat etc...not tru...ne-am schimbat ca timpul a trecut pe langa noi..timpul in sine inseamna schimbare.
timpul vrem sa-l umplem, cu ce il umplem e la alegerea noastra...ceea ce facem in timpul respectiv e strict actiunea fiecaruia...
e trist cand se intampla sa stau si...atunci imi vin toate chestiile in minte care le omit si pe care o data le pretuiam altfel acum nu le mai acord aceasi importanta
cat din timpul nostru il petrecem langa persoane care chiar tin la noi? cat din timpul nostru alocam oamenilor care ne-au fost mereu alaturi si ne sunt chiar daca i-am uitat? ce pretuim mai mult, ce prioritati ne stabilim? de ce uitam lucrurile esentiale si valorificam nimicuri?
fugim prin lume asa de bezmetici...si uitam de armonia aia care ne da linistea. cautam fericirea...indeed si ce gasim...hmm nimic din ce am cautat, logic...nu cautarea e raspunsul mereu...incercarile ne dau mult mai multa satisfactie...
oricum idee e ca picand asa in putul gandirii am ajuns sa-mi para rau ca am omis lately chestiile cu adevarat important, poate ce cautam e atat de aproape de nici nu ne dam seama...si noi alergam dupa cai verzi pe pereti.
imi e dor de ce eram o data...nu as vrea sa mai fiu la fel e imposibil si ar fi intr-un fel regres dar de ce pe parcus am uitat ce pretuiam atunci?
mi-e dor de oamenii care imi sunt dragi, mi-e dor de happy place-ul care atunci candva il aveam aproape...mi-e dor de promisiunile facute si de inocenta de demult, de vise frumoase si de ideea ca viata e chiar roz daca am ochelarii aia smekeri la ochii...
ne mintim ca o sa fie bine, ne mintim ca simtim iubire sau ura, ne mintim ca suntem altfel...de ce nu acceptam ce este, simtim si suntem de fapt? e atat de greu sa fim sinceri? e atat de rau? da...suntem vulnerabili, oamenii sunt rai si do bad things to u....doar motive si piedici in a fi ce esti de fapt. fiecare traieste in lumea lui imaginara si se simte bine? oare? si cand deshide ochii ce
vede? nu stiu, tu sa-mi zici!
all in all my point is that nu intodeauna traim langa cine trebuie.......si ce curaj avem sa tinem ochii inchisi... ce e cel mai trist e ca persistam in greseli pana uitam sa punem punct si cand asta se intampla...timpul ne-a luat-o cu mult inainte...
seara faina si don't stick to what u have..stick to what u feel only...