nu stau confortabil...ma doare un pic spatele si gatul mi-a intepenit. ridic un pic privirea si ma uit in jur...unde sunt? un glas se aude din cealalta camera ...imi striga numele, mi-e cunoscut..glasul dar nu si numele desi e al meu, ce inseamna? de ce raspund la el? cine sunt?
ochii sunt destul de incarcati de cate au vazut si tic-tacul se raceste usor usor....cana de ceai de pe masa a ramas fara aroma si lumanarea parfumata s-a stins...ce trist arata totul si de ce licareste acel felinar in strada? un felinar uitat de vreme sau poate o ultima urma de caldura?
ploua pic pic...si tot asa se scurg si amintirle mele in raul distantei...fata ma strange si zbiara sa dau si ultima masca jos...si atunci eu cu ce mai raman? hmm cine ? care eu?
imagini din lumea din vis stau rastignite pe un perete ingalbenit de vremuri si adevarul din spatele cuvintelor ramane inca negrait...de ce? pana cand? si daca....
tabloul identitati atarna intr-un ultim cui aproape iesit din perete intr-o rana si momentele zidite acolo dispar usor usor...intra in cutie. gata circul aici, aproape am terminat inca putin si dam drumul la visare...mergem catre urmatoarea destinatie zise ea uitandu-se spre el...
hoinar prin propria viata, a nimanui apartinand de nimic si mereu cautandu-se pe sine..o poveste trista a unui actor, un simplu actor pe scena timpului...si cand se stinge cerul , cand cade cortina, cand se termina aplauzele ce se intampla? isi pune sapca pe cap, castile pe urechi, tenesi rupti de vreme in picioare se aseaza pe o bordura langa apa si bea o bere la cutie...dupa ceva vreme isi pune rucsacul in spate isi leaga siretul razlet si merge inainte...are o vaga impresie ca a uitat ceva.posibil, se gandeste dar e prea greu sa intoarca capul in urma, a plecat de aici cu un bagaj destul de greu...dar are suficient timp sa-l goleasca...drumul e lung...si ea a obosit....
No comments:
Post a Comment