colaps in sincron....

e ca o poveste gen...ca atunci cand esti mic si inante sa adormi ti se spune o poveste care sa te adoarma...numai ca eu o retraiesc de ceva vreme in vis...on and on and on si nu-mi da pace...ma bantuie si ma trezesc in mijlocul noptii total bulversata
neputinta oamenilor de a-si exprima feeling-urile se revarsa asupra subconstientului poate sau incetarea existentei unui canal de comunicare comun iti face carcei la creier....e un fel de inghetata topita si mancata pe post de felul 1...intr-un cuvant it sucks....
vorbeam ieri cu M si imi spunea ca niciodata nu o sa putem folosi cuvintele pentru a transmite ce simtim...si mi-am adus aminte ca intr-un timp foloseam expresia de "sentimente refugiate in gesturi", ca modalitate de exprimare .....
cu cat ne afundam mai adanc in culoarele mintii cu atat pierdem mai des notiunea simtirii...e bizar dar cat se poate de real, trecand prin sita minti distrugem usor orice semn de vibratie emotionala. asa cum spunea si RC "doar in misterioasele ecuatii ale dragostei poate fi gasita logica ratiunii"...hmm frumos spus dar cat din asta e adevarat? si de ce ai sta sa te intrebi daca e sau nu adevarat...e o fraza spusa in bataia vantului cand te plimbi pe plaja la apus de soare si visezi la implinirile sufletesti ce ai vrea sa le ai si nu le ai tocmai ca esti prea frustrat ca sa le poti implini....
sharmul existential al singuratatii e reflectat in dioptriile ratiunii. lately am auzit multi oameni plangandu-se din diverse n motive. e tendinta umana de a gasi calea cea mai complicata de solutionare cand ce e cel mai simplu e evitat si ocolit ca o prapastie abisala. oare de ce?
nu ne convine sau nu ne place dar ramanem agatati in conjunctura respectiva de teama de a fi liberi si detasati, de teama de a fi de neatins, de a nu mai simti...o teama inutila, puerila si uneori chiar distrugatoare.
cand o avalanse de ganduri iti cutreiera mintea si esti jucat de propia-ti ratiune ca o minge de ping-pong intr-o finala de campinat mondial, tinzi catre o frecventa constanta, catre un punct stabil, catre o plasa in care sa ramai prins si unde sa fi safe...de multe ori e o abordare gresita, poate cateodata e bine sa zbori direct de pe masa si sa schimbi traiectoria....poate de data asta ajungi sa aterizezi pe o crema de zahar ars uitata pe o veranda la malul marii...