azi am pus punct. si am luat-o de la capat. ma aflu in fata liniei de start si astept sa fluture steagul sa pornesc din loc ...catre acolo unde trebuie sa ajung.
fara trasee panificate din timp, fara drum trasat cu markerul pe harta, fara nimic prestabilit...pur si simplu la voia intamplarii.
o stare de detasare completa ma inunda din cand in cand...si e bine, e altfel nu te mai lasi prins in lanturile rutinei cotidiene si incerci sa respiri ca o simpla vietate undeva in adancul padurii, sau pe varful unui munte, sau la marginea unei cascade...sunt elemente simple cele ce alcatuiesc mediul nostru si totusi le omitem zilnic dand valoare unor chestii fara pic de tangenta emotionala.
dupa o cearta teribila m-am apropiat de el si i-am atins fruntea...era fierbinte si incruntata...ii facusem destul de mult rau insa m-am indepartat usor apoi el a venit dupa mine....cateva secunde de liniste si atunci mi-am dat seama cat de mult ne poate minti tacerea...s-a uitat cu ochii aia mari si albastri la mine si i couldn't face it...am fugit, m-am urcat la volan si am fugit departe...de el de noi...stiu ca poate intr-o zi imi va parea rau dar...cateodata e mai bine asa...
zilele trecute te-am visat iar si iti spuneam ca vreau sa vorbesc cu tine, tu erai altfel si dupa ce te-ai uitat in ochii mei mi-ai spus ca o sa fie totul bine...si eu sunt suparata pe tine, si nu mai vreau sa fie totu bine in teorie si vreau sa ......ufff nevermind....i'm stuck in the white room...
bottom line: o sa fac ce vreau eu si o sa-mi fie bine...si mereu e ca mine...punct!!!
p.s si tu mai simti ceva? eu?....nu..nothing can touch me anymore...
No comments:
Post a Comment