numere si muzica....

ce-i drept cam asta e on my desk these days! rapoarte, proiecte in derulare, bugete multe postit-uri si...in urechi muzica...
every now and then when i feel lonley i turn on my radio...it seems so long a go since i saw ur writing on a postcard or a note...

nice song...cumva spune povestea multor suflari ratacite...si azi am invatat ca daca iti doresti ceva insa nu e OK pentru tine (desi nu ai cum sa stii asta) nu se intampla...sau poate sunt alte planuri pregatite pentru tine, uneori trebuie sa avem rabdare!!! si mintea, mintea pune mereu intrebari insa cine detine raspunsurile?? cred ca fiecare stie cel mai bine unde sunt ascunse raspunsurile, in ce sac sau cutie cu un carusel desenat pe ea, in ce colt luminat de o raza de soare intr-o duminica dupa-amiaza cand vantul adie usor pe veranda si miros de coji de portocala iti imbie simturile...oare unde se astern acele raspunsuri la intrebarile de demult? dar la intrebarile care ne macina tot timpul???? ce scenariu ni le va dezvalui??? poate doar trebuie sa inaintam, sa pasim ca pe frunzele de octombrie pentru a auzi ce ne soptesc, pentru a simti cum ne cheama...catre necunoscut si cand in sfarsit suntem siguri ca le-am aflat...fug iar ca un joc de iele intr-o padure intunecata, intr-o seara de noiembrie cu cer senin si stele jucause cu umbre si lumini si povesti decupate din romanele politiste....

se pare ca totul se repeta dar la un alt nivel cu alti oameni frame-ul e diferit insa esenta povestii e acceasi....oare de ce? experiente repetative, poate pentru ca de data asta sa iesim din ele altfel!
oare? sau poate pentru a actiona la fel si a schimba doar o perspectiva nu si deznodamantul....
viata ne surprinde in fiecare zi, e drept insa daca ieri m-a surprins vreau sa ma surprinda si azi sau astept sa ma surprinda si azi, dar azi nu se va mai intampla! de ce? pentru ca doar asteptand surpriza by default nu va mai fi o surpriza si cel mai probabil nici nu va veni! trebuie sa invatam sa luam fiecare cadou oferit de viata ca ceva unic.....si sa take our best out of it...dar noi oameni suntem supusi ratarii....si bineinteles ca ne ratam sansa...si apoi invocam alta, cerem si imploram pentru o alta sansa cu ideea de a schimba ceva...dar ce schimbam?? nimic poate doar becuri pentru ca realitati nu! actionam la fel, ca niste mici robotei care au acelasi patern si sunt ghidati de acesi telecomanda care le zice unde cum si de ce sa mearga...scopul si durata vizitei si in rest?? e tacere...da e tacere...

ok too much for a day and still to finish wiz za projects dar once in a while e fain sa zbori in alta lume si sa plonjezi pe valul imaginatiei si reflectiei... :) n-joy the ride but careful sa nu inghiti prea multa apa! :)

p.s every now and then i get a feeling...it's like i left something behind...but i don't know what it is yet!