in cautarea eului care zambeste constant
pribegesc printre ganduri
cu sufletul incalcit sarut picaturile de ploaie ale unui apus de luna plina, cant, dansez si zglobie sucesc replici uneori amare pentru o minte prea obosita, simt si iar simt vrand uneori sa inteleg de ce, uit si-mi amintesc acele zori de zi care le astept - astept acest maine de multi ieri si mintea mea pribeaga refuza sa inteleaga ce ai cu mine - zornai in interior ca un clinchet in ajun si ma sting usor usor...oare unde ma aud acum?pasesc apasat, lasand urme in praf si umplu cu sun suflu nomad lagunele ce fierb in departarea odata atat de aproape noua...
No comments:
Post a Comment