vanilla sky si o poveste cu iz de toamna din nürenberg...

and here i am..sitting on this bridge and having this wonderful view..e prima oara cand scriu un blog live...imi aprind o tigara si ma uit in jur, e destul de liniste doar cateva cupluri la brat se plimba pe maulul raului...felinarele palpaie iar frunnzele incep usor usor sa cada...hmmm ce fain miroase a toamna...si gata asta fu ultima zi de vara din anu asta.. :)
e un pic cam frig insa...e totusi placut, ma cuprinde o senzatie de deja-vu si ma intorc un pic cu gandul la paris..acu cateva luni...si intorcand capul in stanga mea ochii mi se fixeaza pe numele strazii de langa mine...parisstraße ... unu din momentele in care un zambet iti este smuls cu drag si apoi se aseaza starea de liniste si zen again...
imi aduc aminte ca am si cafeaua nelipsita de altfel langa mine si mai sorb un pic...cu grija parca sa nu se termine desi e inca plina si ma reintorc in cadru...parca as sta in fata unui tablou si mi-as pregati pensulele sa-l pictez...
aici totu e fain...si lucurile s-au asezat la locul lor si desi maine o sa o iau iar din loc...povestea de toamna e gravata deep inside for a long time now...in sfarsit dupa atata fuga am putut sa ma odihnesc...e fain aici chiar si fara el...si ridic ochii catre cer...stelele palpaie si parca ma indeamna sa le urmez, ma ridic imi iau cafeaua in mana, sting tigarea si pornesc catre sfarsitul aleei...hmm ce fain aici incepe un drum si mai interesant...las podul in urma si plec cu gandul ca povestea va continua...in alta parte, altadata...cu altcineva...